Lecturi

Lecturi

Citim din multe motive: ca să aflăm lucruri noi, ca să ne distragem atenţia, ca să nu ne plictisim, ca să luăm un examen. Dar cel mai important motiv: citim ca să ne descoperim şi să ne creăm pe noi înşine. Cărţile pot să ne schimbe viaţa. Adaptând un proverb cunoscut: ‘Spune-mi ce citeşti ca să îţi spun cine eşti’. Eu citesc fără încetare şi cu mare plăcere. Faptul că am acces la cărţi e unul din lucrurile pentru care sunt cel mai recunoscătoare în viaţă. Cărţile de mai jos sunt unele dintre cele pe care le apreciez cel mai mult şi pe care le recomand celor care îmi vizitează casa virtuală (cum îmi place să mă gândesc la acest site).

 

Sonja Lyubomirsky e genul de cercetătoare pe care mi-ar plăcea să o am ca prietenă. E de origine din Rusia, pare să fie înaltă şi mlădioasă, lucrează la Universitatea din California şi studiază fericirea. Cartea ei ‘The How of Happinnes. A New Approach to Getting the Life You Want’ (tradusă în limba română: ‘Cum să fii fericit. O abordare ştiinţifică pentru a avea viaţa pe care ţi-o doreşti’) arată că fericirea e determinată în proporţie de 50% de factori genetici, 40% de ceea ce faci şi 10% de condiţiile (materiale) ale vieţii. Sonja vede partea plină a paharului: doar 50% dintre factorii fericiri sunt genetici şi chiar şi aceia pot sau nu să se manifeste pentru a ne face nefericiţi, în funcţie de diferite condiţii. Pentru restul de 50% ea a studiat şi pus la punct o serie de activităţi care ne pot face mai fericiţi. În cartea aceasta vorbeşte despre 12 dintre aceste activităţi. Unele dintre acestea mi-au inspirat  metodele de coaching şi de aceea îi sunt recunoscătoare Sonjei (exprimarea recunoştinţei este una dintre cele 12 activităţi).

 

Într-o zi, o fostă colegă de la cursul de coaching mi-a trimis o carte pe e-mail fără absolut nici un cuvânt în plus. M-am mirat şi de titlu şi de felul în care această carte a ajuns la mine. Era ‘The Dance of Anger’ a psihoterapeutei americane Harriet Lerner (tradusă şi în limba română). Harriet a scris această carte în 1985 şi de atunci a mai scris multe alte cărţi la fel de interesante. Ea spune simplu că furia nu e o problemă. Furia semnalează o problemă. Cel mai adesea, felul în care am învăţat să exprimăm furia nu funcţionează, ci contribuie la menţinerea problemei, a relaţiilor disfuncţionale şi chiar protejează persoana care ne-a înfuriat. Astfel, când intensitatea emoţională e foarte mare, mulţi dintre noi acţionează neproductiv pentru a încerca să schimbe persoana care ne-a supărat, uitând că singura persoană pe care putem să o schimbăm suntem chiar noi înşine. În schimb, ce ar trebui să facem e să profităm de semnalele pe care ni le oferă furia pentru a clarifica propriile noastre dorinţe, motivele pentru care acestea sunt neîmplinite şi metodele pe care am putea să le utilizăm pentru a schimba cu adevărat situaţia care ne înfurie.