Cum am votat?

Trento este un oras italian asemanator cu Sibiul. Atat Trento cat si Sibiul sunt in zona muntoase, sunt foste teritorii ale imperiului austro-ungar, sunt orase cu oameni seriosi, organizati, mandrii de orasul lor.  Trento are ceva in plus fata de Sibiu: are autonomie administrativa. Trento face parte din regiunea autonoma Trentino-Alto Adige, una din cele 5 regiuni autonome din Italia, care isi gestioneaza propriul teritoriu cu relativ putina imixtiune de la Roma. Insemnand ca taxele se colecteaza la nivel local si o mare parte din ele ramane la nivel local. Trentinii sunt mandrii de acest aranjament si de ce au reusit sa faca prin el: coruptie la nivel minim, autonomie scolara (salariile  profesorilor din regiune sunt cu 200 de euro mai mari decat ale celor din restul tarii), turism eficient, de vis, care asigura un trai comod unei bune parti a populatiei, valorificarea pana la extrem a patrimoniului cultural si naturalistic, investitii bine gandite in fiecare sector economic, impulsionarea energiei regnerabile si asa mai departe.

Am ajuns la sectia de votare pe la ora 11. O coada absolut decenta (dupa cea de 3 ore de la Bruxelles din primul tur), incolacita un pic aiurea, cam de 70-80 de persoane. Am completat declaratia pe proprie raspundere, am asteptat putintel, am intrat in camera de votare, un domn a verificat declaratia, o doamna mi-a notat datele, un domn mi-a dat stampila si m-a orientat spre cabina de vot, am votat, am impaturit buletinul, l-am pus in urna, am restituit stampila, am recuperat cartea de identitate, am multumit si am iesit afara.

Afara am mai stat o vreme sa mai vorbim cu prieteni si cunoscuti, vorbind intr-un mix de italiana, romana si… romitaliana. Romitaliana se vorbeste mai ales in cuplurile mixte, in care unul dintre membrii incearca sa invete limba romana, daca nu a invatat-o deja si mai incearca doar sa o imbunatateasca in astfel de ocazii. Copii care trec de la o limba la alta cu naturalete, doamne imbracate frumos, ca de duminica, parfumate, care mai scapa un cuvant italian in limba romana (‘Da-mi sa compilez si eu formularul asta!’), muncitori cu tatuaje care completeaza formularul unul pe spatele altuia.

Dupa vot am iesit la o plimbare pe munte, urmand cursul unui parau umflat de ploi. De curand ceea ce era doar un pat de parau a fost amenajat pentru astfel de plimbari, pentru ca oamenii sa se poata bucura si de acest colt de natura. Dupa o Cascada Elefantului, am admirat centrala electrica gestionata si construita (!) de autoritatea locala prin care se asigura iluminatul stradal, dar si venituri in plus pentru primarie in lunile in care se produce mai mult decat se consuma.

Nimic spectaculos azi la vot. Totul normal, asa cum ar fi trebuit sa fie si pentru prietenii mei care locuiesc in marile orase europene: la Bruxelles, la Londra, la Berlin, la Roma, la Munchen. Acum vad ca unele televiziuni aservite si separate definitiv de principiile jurnalistice incearca sa acrediteze idea ca votul in diaspora a fost o isterie si o mare frauda. Nu pot decat sa spun ca dupa 3 ore de coada la Bruxelles, in primul tur, nu am nici un dubiu ca in turul doi situatia a fost si mai dificila. Am avut doar noroc sa ma aflu in alta parte, altfel aia ar fi fost si soarta mea pe ziua de azi! Sa vedem care o sa fie soarta zilei de maine: imi e teama de adevaratele fraude, de ‘revolutia’ deja anuntata de unii, de rusinea de care ne facem prin toate capitalele europene. Dupa ce ne-am isterizat atata ca ‘romii ne strica imaginea in Europa’, acum reusim sa ne-o facem cu mana noastra. Asta daca nu cumva, organizatorii n-or fi toti Romi. Poate deghizati? (Scuzati, intrebarea asta retorica nu se doreste rasista, dar chiar nu m-am putut abtine).