De ce Dream Management?

“Care e visul tău?” e o întrebare aparent banală, dar care dacă ar deveni obicei naţional ar putea să schimbe … cam totul. E cea mai importantă întrebare pe care părinţii ar putea să o adreseze copiilor lor, profesorii – elevilor lor, şefii – subordonaţilor lor, oamenii în general – semenilor lor. Toate lucrurile măreţe au început cu un vis şi toate destinele pe care le studiem în cărţile de istorie, au fost ghidate de un vis.

Această întrebare ar putea să ne ajute să antamăm alt gen de conversaţii. În familii am vorbi mai puţin despre conflictele mocnite şi mai mult despre cum organizăm resursele familiei, inclusiv energia demnă de o cauză mai bună a celor în conflict, pentru a realiza obiective mici şi mari, obişnuite sau cu totul ieşite din comun. Am folosi mai puţin timp pentru a certa copiii şi mai mult ca să îi ajutăm să îşi formuleze şi realizeze micile sau marile dorinţe. I-am antrena mai puţin pentru un sport oarecare şi mai mult pentru a deveni atleţi ai propriilor visuri. În şcoli şi licee am simplifica mult prea sofisticata programă şcolară, ca să îi învăţăm pe copii lucruri mult mai importante: cum să fie cu adevărat fericiţi prin dobândirea de cunoştinţe cu adevărat utile şi utilizarea lor şi a talentelor înnăscute pentru a realiza lucruri care le plac cu adevărat. În companii sau la locul de muncă, oriunde ar fi el, am petrece mai puţin timp în activităţi de socializare negativă (bârfă, obstrucţionări, certuri) şi mai mult ajutându-ne unii pe alţii să evoluăm. Seniorii noştri ar continua să se bucure de viaţă cu adevărat şi în loc să se simtă inutili în societate, ar putea să îşi înceapă o a doua, mai energică şi mai fericită viaţă, în care nimic nu îi mai opreşte să îşi îndeplinească visuri la care poate au năzuit toată viaţa. Partidele noastre politice (cele reale şi nu cele care funcţionează ca grupuri de crimă semi-organizată) ar adapta această întrebare în “Care e visul tău pentru România?” şi ar avea dezbateri de substanţă, care să ne pregătească pentru viitorul tot mai automatizat şi robotizat al omenirii.

Şi totuşi, “Care este visul tău?” este o întrebare pe care nu o punem niciodată. De câte ori îi întrebăm pe colegii noştri, cei alături de care petrecem 8 ore din zi, acest lucru? De câte ori îi întrebăm asta pe vecinii noştrii, cei alături de care petrecem o viaţă întreagă? De câte ori îi întrebăm asta pe reprezentanţii noştri politici (cu varianta “Care e visul tău pentru România?”)? De câte ori îi întrebăm asta pe dragii noştri, cei pentru care ne-am da viaţa, dacă ar trebui?

Visul meu e ca fiecare cetăţean din România – adult sau copil – să aibă un răspuns la această întrebare şi oameni în jur care să îl ajute să îşi realizeze visul. Iar pentru asta, visul meu are nevoie de mulţi manageri şi de mulţi colaboratori. Iată câţiva dintre cei pe care îi caut.