Cauze sociale


Sunt ceea ce sunt pentru că am fost ajutată. Sunt extrem de recunoscătoare pentru educaţia de care am beneficiat pe parcursul întregii vieţi: grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu, liceu, facultate, master, doctorat, nenumărate cursuri academice, certificări, etc. Pentru faptul că am avut întotdeauna (cu foarte mici excepţii) ce mânca. Pentru faptul că am putut participa, de mică, la programe de educaţie alternativă, care mi-au dat speranţă şi m-au ajutat să cred în mine.

De aceea, susţin următoarele proiecte sociale:

Pentru că pentru mine mâncarea şi accesul la educaţie nu au fost niciodată o problemă, dar pentru că ştiu că pentru mulţi copii din România mâncarea şi educaţia sunt un lux, susţin proiectul Pâine şi Mâine al organizaţiei World Vision România. Prin acest proiect copii din familii foarte modeste din mediul rural primesc o masă caldă la şcoală şi sunt susţinuţi pentru a-şi continua studiile. Mai multe despre acest proiect: www.painesimaine.ro.

Am crescut în comunism până la 12 ani. Multe lucruri erau rele, dar unul din lucrurile bune ea fost că aproape toţi copiii, indiferent de statutul social al părinţilor, puteau participa la fel de fel de cursuri. Eu am făcut aşa: atletism, balet, modelism şi multe altele. Acum copiii săraci nu mai au acces la astfel de cursuri prin care să îşi poată dezvolta caracterul şi personalitatea, pentru că toate acestea sunt pe bani. Ba chiar şi şcoala e pe bani (vezi costurile ascunse ale educaţiei). Dar există o organizaţie, Policy Center for Roma and Minorities, care oferă oportunităţi educaţionale pentru cei mai săraci copii din cartierul cel mai sărac din Bucureşti. Fratele meu lucrează la această organizaţie şi conduce clubul de teatru PlayHood.