Asumă-ţi faptele bune pe care le faci! Oamenii au nevoie de exemple pozitive.

Asumă-ţi faptele bune pe care le faci! Oamenii au nevoie de exemple pozitive.

Imaginează-ţi că tu şi cum cu mine locuim într-un sat de munte, cu brazi înalţi şi un râu frumos curgător. Duminica la prânz, când e vreme frumoasă, ne ducem cu alţi vecini la picnic pe malul apei. Copiii zburdă, iar adulţii mai povestesc una-alta.

Într-una dintre duminici, prin zumzăiala adunării străpung strigăte de copil îngrozit. Părinţii verifică rapid. Nici unul dintre pruncii lor nu e în pericol. Strigătele vin din râu, unde stă să se înece un copil necunoscut. Unul dintre vecini sare iute în apă şi salvează copilul. Până să ajungă cu el la mal, mai apare un copil. Sare alt vecin. Nu îl apucă bine, că apare alt copil. Apoi altul şi apoi altul, zeci de copii vin pe râu. Read more about Asumă-ţi faptele bune pe care le faci! Oamenii au nevoie de exemple pozitive.

Să ne unim cu…. 5 idei pentru a sărbători cu sens Ziua Unirii. 

Să ne unim cu…. 5 idei pentru a sărbători cu sens Ziua Unirii. 

După un articol scris aici, o doamnă cititoare mi-a scris un mesaj privat în care mi-a spus că în clasa fiicei ei este o fetiţă care vine dintr-o familie cu mulţi copii, care trăiesc la marginea oraşului, într-o colibă de lângă pădure. Nu mama şi tata, ci bunica îi îngrijeşte pe toţi 5. Doamna cititoare îşi dorea foarte mult să facă ceva pentru aceşti copii, dar nu dorea să ia legătura cu cei de la protecţia copilului pentru că în zona ei aceştia ori nu se deranjează, ori dacă o fac, duc copiii în orfelinat, unde situaţia e şi mai groaznică. Până la urmă doamna nu a chemat pe nimeni. Cu ajutorul unui grup de prieteni a cumpărat lemne pentru ca micuţii să treacă iarna, deşi mulţi au sfătuit-o să nu se bage, că ‘nu mai scapă de ei’. Read more about Să ne unim cu…. 5 idei pentru a sărbători cu sens Ziua Unirii. 

Moartea subordonatului, naşterea ‘voluntarului’ şi o întrebare.  

Moartea subordonatului, naşterea ‘voluntarului’ şi o întrebare.  

Toţi şefii cred că au subordonaţi şi acesta e cel mai mare deserviciu pe care pot să îl aducă companiei în care lucrează. Mai ales în cazul în care aceasta este activă în vreuna dintre ramurile economiei cunoşterii.

Moştenim structurile actuale de management şi o parte din ceea ce credem despre managementul eficient, dintr-o etapă industrială anterioară celei a cunoaşterii. În vremurile apuse toţi cei care lucrau pentru companie erau angajaţii acesteia. Acum multe dintre resursele umane pe care ne bizuim sunt colaboratori part-time, asociaţi, parteneri, consultanţi, interni, stagiari, autori, persoane fizice autorizate. În anumite cazuri angajaţii adevăraţi au devenit o minoritate, dar credinţa şefului că el ‘are’ subordonaţi a rămas nestrămutată. Read more about Moartea subordonatului, naşterea ‘voluntarului’ şi o întrebare.  

Visul Soelei

Visul Soelei

Eram la Tirana, la sfârşitul lunii august. O deplasare de serviciu. M-am gândit să profit de ocazie ca să mă întâlnesc cu prietenii de acolo, aşa că am pus un anunţ pe facebook. A răspuns Soela. Ne cunoşteam mai degrabă tangenţial, dintr-un context profesional anterior.

Ne-am pus la poveşti pe o terasă. Soela era acum mama unui băieţel şi prinsă într-o viaţă pe care nu şi-o dorea. Devenise mamă din inerţia ‘facultate – căsătorie – maternitate’, dar acum ştia că nu fusese pregătită pentru asta. Era proaspătă în ea disperarea depresiei post-partum, iar acum avea un serviciu care nu îi plăcea, cu oameni care nici măcar nu o salutau la plecare şi la venire, pentru o cauză care teoretic putea să fie frumoasă, dar practic era urâţită de dinamici organizaţionale aiuritoare. Nu putea să îşi dea demisia pentru că în Albania nu faci aşa ceva: un serviciu detestabil e un lucru de preţ, pentru că şomajul e după colţ şi e neam cu sărăcia. În plus, ca orice mamă, voia ce e mai bun pentru copilul ei, iar soţul ei nu câştiga îndeajuns pentru toţi trei. Read more about Visul Soelei

Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte.

Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte.

Facebook-ul, televiziunile, ziarele, revistele. Toate mijloacele de comunicare au duduit anul acesta pe tema absenţei la vot. De fiecare dată când politicienii puterii au ieşit din peisaj sau când o lege prost gândită sau cu ‘andrisant’ a lovit opinia publică, tema absenţei la vot a inundat fulminant comentariile. Cu amărăciune, cu sarcasm, cu ironie, cu venin şi chiar cu ură faţă de cei care nu au votat. Read more about Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte.

Moşule, lasă nuiaua şi adu iubire. Copiii iubiţi sunt cuminţi cu toţii.  

Moşule, lasă nuiaua şi adu iubire. Copiii iubiţi sunt cuminţi cu toţii.  

Chiar de ziua Moşului Nicolae, World Vision România, o organizaţie care lucrează cu şi pentru unii dintre cei mai dezavantajaţi copii din România, copiii de la ţară, a prezentat rezultatele unui studiu cu privire la violenţa asupra copiilor. Eu cred că fiecare studiu serios porneşte de la o frustrare, iar una dintre frustrările care a stat la baza acestui studiu trebuie că a fost ceva de genul: ‘Cum se face că în mai bine de 20 de ani de campanii şi mesaje de tip ‘Nu mai bateţi copiii!’, statisticile rămân neclintite şi românii continuă să îi lovească pe cei mici? Unde greşim? Ce ne scapă?’. Read more about Moşule, lasă nuiaua şi adu iubire. Copiii iubiţi sunt cuminţi cu toţii.  

Ce am învăţat încercând să ajut o familie foarte săracă?

Ce am învăţat încercând să ajut o familie foarte săracă?

Pe Mădălina am cunoscut-o la metrou. Ea cerşea cu un bebeluş în braţe, eu m-am oprit din alergătură şi apoi a urmat o poveste care durează deja de câţiva ani şi care a fost scrisă şi apoi povestită de oameni cu o sensibilitate mai mare ca a mea. Aşa că nu o să mai repet detaliile, ci o să vă spun direct cinci lucruri pe care le-am învăţat până acum (pentru că sunt sigură că o să mai fie învăţăminte şi în viitor): Read more about Ce am învăţat încercând să ajut o familie foarte săracă?

Cu ce rămânem din #metoo?

Cu ce rămânem din #metoo?

Când a apărut #metoo în spaţiul public, am răsuflat uşurată. Nu aveam nimic de ‘raportat’. Profesorul de germană de la care luam ore în privat începuse la un moment dat să îmi vorbească despre lucruri care mă făceau să mai roşesc, dar sub pretextul interesului scăzut pentru această limbă, am declarat părinţilor că nu mai vreau ore de germană. Vedeam cum profesorului de matematică i se scurgeau ochii după nurii fetelor şi făcea orice ca să se apropie, uneori prea mult de ele, dar nu făcuse niciodată mai mult decât atât. Noi râdeam de el şi ne vedeam de ale noastre. Read more about Cu ce rămânem din #metoo?

Cum prioritizăm visele? Răspuns pentru Cristi.

Cum prioritizăm visele? Răspuns pentru Cristi.

Unul din momentele mele preferate la atelierul de Dream Management este cel al ‘concursului’, când rog participanţii ca într-un interval de 7 minute, să scrie un număr cât mai mare de vise. Definim noţiunea de ‘vis’ în sens larg (şi nu ne referim la visele pe care le avem în timp de dormim), ca orice aspiraţie, dorinţă, obiectiv, scop. Dar nu fantezie. A câştiga la loterie e fantezie. A-ţi dori să faci un stagiu cu Cheryl Sandberg sau a visa că într-o zi ai o casă pe malul mării e un vis.

La ultimul atelier, cele 7 minute au devenit 14, iar ‘concursul’ a fost câştigat de cineva care a pus pe hârtie 54 de vise. Îmi place să citez rezultatele unei cercetări care arată că acei oameni care îşi iau timp să se gândeacă la visele lor au şanse de 40% să le şi îndeplinească, în timp ce aceia dintre noi care se gândesc la visele lor şi îşi iau timp să le pună pe hârtie în toate detaliile lor, au o probabilitate de 60% să le realizeze. 60%! 60% din şansele tale de a-ţi îndeplini un vis provin din capacitatea ta de a-l gândi, de a-l formula, de a-l vizualiza cu puterea minţii! Read more about Cum prioritizăm visele? Răspuns pentru Cristi.

Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.

Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.

Într-o dimineaţă a anului 1955 un bărbat de 44 ani din Pittsburg a decis să jefuiască o bancă. Era convins că nimeni niciodată nu îl va putea prinde, pentru că tocmai descoperise secretul invizibilităţii, aflat într-o proprietate chimică uluitoare a sucului de lămâie. Astfel, o scrisoare scrisă cu suc de lămâie devine vizibilă doar dacă hârtia este ţinută aproape de o sursă de căldură. Arthur Wheeler era convins că dacă îşi pune suc de lămâie pe faţă şi stă departe de orice sursă de căldură va rămâne invizibil. Când s-a văzut ridicat de Poliţie a exclamat uluit: ‘Dar aveam suc de lămâie pe faţă!’. Read more about Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.