World Vision România: a se slăbi cu campania asta de donaţii de 2 euro amărâţi la 8825. Românii vor să facă lucruri bine făcute!

Băi, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu îmi mai încap în piele de mândrie! Se dă următoarea situaţie:

Într-o ţară, Siria, un pic mai mică decât România (dar nu cu mult), a avut loc un război sângeros, în care au murit 250.000 de oameni, dintre care 12.000 de copii. Datorită acestui război 9 milioane de oameni (după unele estimări, 14 după altele) şi-au lăsat casă-masă şi au plecat cu cămeşa de pe ei unde au văzut cu ochii: 5 milioane pe la rude şi prieteni din Siria şi 4 milioane în ţările vecine – Turcia, Liban, Iordan, Egipt şi chiar nenorocitul de Irak. Cât pot fi de disperaţi unii oameni ca să se refugieze într-un loc bătut de soartă ca Irakul? 9 milioane de oameni e mult. E ca şi cum toţi cetăţenii români din Moldova, Dobrogea şi Muntenia s-ar refugia în Ardeal, Bulgaria, Republica Moldova şi Serbia.

Milioane de oameni au sfârşit în tabere de refugiaţi, unde nu mai sunt sub tirul gloanţelor, dar viaţa acolo e departe de a fi roză. În mod oficial, refugiaţii nu au drept de muncă în ţările gazdă şi ar trebui să trăiască din resurse proprii şi ajutoarele – extrem de mici – acordate de ONG-uri, guverne şi instituţii internaţionale. După câţiva ani de război, în ciuda nevoilor crescânde, comunitatea internaţională a decis să micşoreze sprijinul pentru aceste persoane: au scăzut raţiile la alimente, alocaţiile financiare, spaţiile locative, etc. Mii de copii nu pot să meargă la şcoală, spre disperarea unor părinţi care văd cum se iroseşte viitorul copiilor lor.

În aceste condiţii unele persoane, mai puţin de 1% din totalul refugiaţiilor, au decis să îşi ia încă o dată lumea în cap şi să plece spre Europa, unde unii dintre ei au rude sau măcar o speranţă de mai bine. Aşa cum au plecat şi milioane de români din România, fără să fie împinşi de război, ci numai de dorinţa unei vieţi mai bune.

Călătoria lor nu a fost lipsită de pericole şi circa 3000 dintre ei au murit pe drum. Cam cât populaţia unui oraş mic din România, cum ar fi Căzăneşti (Ialomiţa) sau Ocna Sibiului. E drept că pe lângă ‘oraşul’ celor 250.000 de morţi în război, un oraş cam cât Galaţiul sau Braşovul, un orăşel ca Ocna Sibiului nu mai pare aşa o grozăvie.

Ajunşi în ţările noastre civilizate şi democrate, oamenii aceştia au fost întâmpinaţi cu multă căldură. Mai jos nişte mostre de căldura, culese din mediul online ca urmare a campaniei World Vision de strangere de fonduri, alături de câteva explicaţii pentru cei care nu sunt la curent cu tema:

‘De acesti copii si de mamele lor se folosesc masculii tineri in putere si vanjosi – care indoctrinati de religia lor medievala,totalitara si fundamentalista -, ne vor cotropi , violandu-ne copilele, masacrand orice este impotriva ideologiei lor inapoiate si violente. Ce ar fi de facut?! As vrea sa am raspunsul si contraofensiva’.

Păi ia să vedem cam ce ar fi de făcut. La violuri nu cred că avem nevoie de ajutor, că mi se pare că ne descurcăm şi singuri. În vara asta am creat noi standarde în domeniu şi cred că cei 7 băieţi de la Vaslui ar putea forma o echipă de experţi pentru un transfer rapid de know-how, pentru cazul în care, ocupaţi cu războiul, sirienii ar fi rămas în urmă cu ultimele tehnici. Cât priveşte religia lor ‘medievală, totalitară şi fundamentalistă’ nu mă pronunţ pentru mulţi dintre ei sunt creştini şi mi-e că dacă fac vreun comentariu mă afuriseşte şi Papa şi Patriarhul şi om mă fac. În principiu, dacă ne referim la religia creştină, eu sunt de acord cu aceste nuanţe filozofice, pentru că pe aici prin Europa creştină am purtat multe războaie care mai de care mai medievale: intai ne-am casapit noi între noi, după aia în numele răspândirii creştinismului am exterminat câteva civilizaţii de pe glob (prin America Latină, parcă), am redus africanii la sclavie, am pornit vreo 4-5 Cruciade şi alte fapte de vitejie în numele Domnului nostru Isus Cristos, cel care propovăduia pacea şi milostenia. Cât despre masacre, ultimul cel mai faimos de pe planetă parcă a fost artizanat de nişte blonzi şi creştini, ăştia… cum le zice, de au gazat 6 milioane de evrei şi de ţigani. În fine, am lapsus acu’… Mai pe scurt, pe partea de ‘ce ar fi de făcut’: am putea să le dăm nişte lecţii dacă ar vrea.

‘La ce am vazut pe internet , copii sirieni care mimau taierea gatului la crestini , nu multumesc , pt astia nu dau nici macar o ceapa degerata , n-au decat sa crape in tara lor , micii criminali.’

Vai şi amar de capul nostru. Bine că n-au ajuns pe la noi să le povestim noi cum a fost cu Scufiţa Roşie. Că la câtă violenţă se învaţă din povestea asta (o fetiţă mâncată de un lup şi scoasă din burta lacomului de un musiu cu o puşcă mare care spintecă burta lupului), ăştia erau în stare să extermine nu numai lupul carpatin, dar şi veveriţele de rămâneam naibii cu tone de alune pe cap. Aşa, dacă ei au văzut crime în ţara lor, se joacă de-a războiul, nu se caftesc şi uneori chiar se omoară la şcoală ca ai noştri, pe timp de pace.

‘Marele istoric Neagu Djuvara…a spus f.bine.Reprezinta un pericol pt Europa,o vor schimba..sunt populatia care nu se asimileaza ci..”o mananca ” pe cealalta!’

Da, îl şi văd pe Djuvara, autorul fabuloaselor ‘Amintiri din pribegie’, în care descrie parcursul lui de refugiat la Paris şi apoi de pe continentul african, unde a trăit zeci de ani până la revenirea în România. Chiar el o să se apuce să îi vorbească de rău pe refugiaţi. Halal coerenţă din partea marelui istoric. Dar desigur, o tonă de prostii au fost scrise despre el în presă şi multi dintre cei care nu i-au citit nici măcar o carte s-au găsit să creadă asemenea prostii, înaintea publicării unei dezminţiri oficiale din partea puţinelor ziare online care mai au câte un zvâc spasmodic al conştiinţei.

‘Eu o sa donez niște bani pentru lumânări pentru cei care au avut aceasta inițiativa pentru a strânge bani pentru niște nemernici si criminali. Banii pe care îi voi dona pentru lumânări nu sunt numai pentru cei care au avut aceasta inițiativa dar sunt și pentru mamele lor pentru ca ia făcut pe acești avortoni.’

Bravo, doamna! Tu aşa să faci. Exemplară atitudine creştină. Să ne rugăm să scape de gloanţe că lumânari sunt şi dacă tot sunt, n-ar fi păcat să se irosească? Ce-ar fi să ne amintim din bunele practici ale trecutului şi să îi ajutăm să moară mai repede, cum făcurăm şi cu evreii, acu’ ceva vreme, în definitiv nu chiar aşa demult.

‘Sa le dea foc la inputiti astia FOC LA TOT NEAMU LOR DE SPURCATI.’

Da, da, cum ziceam nişte cianură ar trebui. Camere de gazare, nu de cazare. Mai ieftin şi mai curat. Oricum, s-au mai făcut din astea şi la case mai mari, n-am fi noi primii. Dar dacă ne apucăm să dăm foc la ‘neamuri’ şi nu sare nimeni, ce ne facem dacă într-o zi se gândeşte cineva să dea foc şi la neamul nostru şi nu sare nimeni că deh… nu e la modă.

‘Care copii? Aceia care sunt invatati de catre cei de la ISIS sa ucida crestinii?!’

Sincer? Da, fix ăia. Dacă ne e frică de terorişti şi vrem să curăţăm lumea de ei, investiţia în copii e cea mai bună. Crescând mare, un copil integrat în societate, care a fost iubit şi protejat, care are o speranţă pentru viitor, va avea fix aceeaşi motivaţie să se facă terorist ca fi-tu. Copiii nu se trezesc într-o bună dimineaţă spunând: ‘Io când ma fac mare vreau să fiu terorist! Asta e cea mai sigura meserie din lume, omori oameni pe gratis şi cu un pic de noroc mori şi tu sau te joci pac-pac toată viaţa cu forţele anti-tero, trăieşti ascuns prin bunkere, canci femeie şi copii şi în plus şefii tăi pot să îţi taie gâtul când vor ei, că oricum nu o să te plângă nici mă-ta’. Deci da, ăia trebuie ajutaţi. Ăia, care sunt cei mai vulnerabili, cei mai expuşi, cei mai ghinionişti, cei care sunt vârâţi deja bine de tot în gura lupului. Că io până ca una alta de suedezi blonzi să se facă terorişti de bine ce le e nu am auzit, dar zic să facem o cercetare, că poate mă înşel eu.

În concluzie, eu zic aşa. Ăştia de la World Vision care au lansat campania asta de strângere de fonduri să o lase mai moale, că la aşa val de simpatie populară nu cred că e necesar să se agite prea tare. Oamenii o să se agite singuri, o să doneze cu ghiotura, o să organizeze convoaie umanitare şi o să ia personal în casele lor (alea de stau goale cât sunt ei la muncă prin Italia şi Spania) familii de refugiaţi nevoiaşi. Iar publicul larg să se abţină să doneze amărâţii ăia de 2 euro prin sms la 8825, că îi omorâm pe oamenii ăştia cu atâta efuziune şi solicitudine. Au scăpat din război şi îi omorâm noi cu grija noastră. Păi n-ar fi păcat? Nu ne-ar bate pe noi ăl de Sus? Noi trăim în România ‘lucrului bine făcut’, nu ne împiedicăm de-un ciot, de campanii din astea de doi… euro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *