Generozitatea ca adictie. Cercul de donatori.

‘Adrian ne-a enervat pe toti, dar pana la urma strategia lui a functionat. Datorita lui am reusit sa strangem banii pentru toate cele trei proiecte. De patru ori a ridicat mana si a spus: ‘Donez 200 de lei daca cineva din grup doneaza 1000 de lei’. Sau: ‘Donez suma x daca cel putin trei oameni doneaza suma y’.

Anul trecut am cunoscut-o pe Madalina, un copil-mama, care cersea la metrou. Cu un grup de persoane am decis sa o ajutam si, pe langa haine – alimente – bani, am decis sa ne implicam si in construirea unei foarte mici locuinte. Cu ‘sotul’ la inchisoare in Germania si cu acoperisul spart, Madalina si cei doi copii ai ei au nevoie urgenta de o alta solutie de locuire. Despre povestea ei a scris mai bine decat pot eu sa o fac eu Ana Maria Ciobanu, de la Decat o Revista, in urma unei burse acordate de ARC, care e si importatorul in Romania a ideii de ‘cerc de donatori’.

Ca urmare a articolului din DoR am primit o multime de mesaje prin care persoane cunoscute dar si perfect necunoscuti ne spuneau ca vor sa ajute. O doamna a donat o suma consistenta spunand: ‘nu-mi dau nici mie banii pe-afara, dar (…) stiu ce inseamna ca singurul lucru care sta intre tine si realizarile tale sa fie lipsa de incredere in fortele proprii (…), iar suma…sunt niste cifre, pana la urma. doar ca pt cine are nevoie inseamna enorm de mult’. O alta doamna, cu un contact la o companie care vinde materiale de constructii s-a oferit sa vorbeasca firmei despre cazul Madalinei in speranta unui ajutor. Un domn s-a oferit sa ‘puna la bataie’ 150 de lei lunar pentru a o ajuta pe Madalina ca ‘incet-incet’ sa iasa din saracie.

Important e nu doar ca oamenii s-au oferit sa ajute, dar si felul in care au dorit sa o faca. M-am bucurat sa primesc multe intrebari despre sustenabilitatea ajutorului:
– Cum ne asiguram ca Madalina isi va dezvolta abilitati pentru a putea sa isi asigure traiul fara sa mai cerseasca?
– Cum ne asiguram ca locuinta construita acum pe un teren al familiei sotului, pe care nu exista acte de succesiune, va deveni intr-o zi al ei?
– Care sunt posibilitatile ca ea sa termine macar 8 clase (acum are doar 6) ca eventual, in viitor, sa isi poata gasi un serviciu?
– Cum ne asiguram ca Iani si Maria, copiii ei, vor merge la gradinita si apoi la scoala cand va fi vremea, ca sa nu sfarseasca si ei cersind la metrou?

Ca urmare a povestii aparute in DoR, ARC m-a invitat sa prezint cazul la ‘cercu’ de donatori de iunie din Bucuresti’. Aceste cercuri se desfasoara acum in diferite localitati din tara si reunesc oameni care vor ‘sa faca ceva’. Sa faca binele cu mana lor, prin donatiile pe care le fac.

La fiecare cerc se propun 3 proiecte, fiecare in valoare de circa 2000 de euro. Cand am intrat in sala si am vazut ca au venit doar vreo 50 de persoane, mi-am zis: ‘Hai ca-i bine oricum. Macar vreo 500-600 de euro tot se strang si pentru Madalina’. Venisem cam emotionata, 2000 de euro e totusi o suma si totul depindea de cat de bine o sa vorbesc eu in cele 6 minute puse la dispozitie. Da’ acu’, ca in mintea mea miza scazuse, m-am relaxat un pic si am pornit sa le spun oamenilor povestea pe care o repetasem acasa de cateva ori ca sa fiu sigura ca o sa incapa in cele 6 minute regulamentare. Cum sa spui asa o poveste in 6 minute? Ce ‘bagi’ din toptanul de erori personale, educationale, sociale, morale si de toate felurile care au dus un copil-mama sa cerseasca la Bucuresti? Am pregatit un schelet al povestii si apoi am tot bagat si scos la detalii, dar orice faceam tot depaseam timpul cu vreo 30-40 de secunde. Am sperat ca organizatorii or sa ma pasuiasca (‘doar n-o fi foc’, vorba domnului Oprea), dar nu m-au pasuit asa ca atunci cand furculita a batut in pahar, eu am ramas cu finalul nespus.

Aici nu e cu furculita si pahar, asa ca iata finalul:

‘Motivul pentru care vreau sa o ajut pe Madalina e faptul ca ea nu mi-a cerut niciodata nimic. Ea e vazuta ca o cersetoare, dar de fapt nu e o cersetoare. E o persoana demna care e pur si simplu disperata. Mai mult decat atat, motivul pentru care vreau sa o ajut pe Madalina e ca as fi putut sa fiu eu in locul ei (sau oricare dintre noi), daca tatal meu m-ar fi dus la cersit de mica si daca mama mea m-ar fi impins sa ma ‘marit’ ca sa scape de una dintre gurile in plus de pe langa casa ei amarata. Se spune ca e nevoie de un sat ca sa cresti un copil. As vrea sa va invit sa deveniti sateni’.

Dupa final am primit intrebari si am dat raspunsuri, iar apoi cei care au prezentat au fost invitati sa iasa din sala. Au ramas doar donatorii, oameni ca mine si tine, cu generozitatea le ei si cu dorinta de a face binele. Am inteles ca s-au provocat intre ei (‘dau atat daca da cineva de 3 ori mai mult), au facut si refacut calcule, au plusat, s-au bucurat si mai pe sfarsit s-au temut ca nu vor putea atinge tintele propuse.

Plecand de la eveniment Adrian, care castiga putin peste mia de lei, mi-a spus: ‘Am donat un pic peste 1000 de lei. O sa dau banii in rate pentru ca din salariu imi raman doar 80 de lei pe luna’. Am inghetat cu bucuria in mine. Mereu m-am gandit ca Andrei trebuie sa fie un pic mai egoist, ca trebuie sa invete sa se puna si pe el la socoteala, sa se implice mai putin (!) ca sa ramana si el cu un pic mai mult.

Mi-am exprimat ingrijorarea cu voce tare, iar el mi-a spus linistit: ‘Miru, nu iti face griji. Eu am stiut la ce vin si cand am luat decizia, am sunat la Cosmote sa vad daca pot renunta la abonament. Nu am nevoie de doua abonamente, iar banii donati sunt cei pe care i-as fi cheltuit pe un lucru de care de fapt nu am nevoie’.

Acum ma simt usor euforica pe de o parte si oarecumva surprinsa pe de alta parte. Pentru ca acum cred ca locuinta Madalinei se va putea construi si pentru ca vad ca pentru unii oameni dorinta de a-si ajuta semenii e ca un drog. Un drog al binelui. O substanta de origine psihologica si mentala care se intrebuinteaza la repararea tesuturilor sociale, care provoaca o stare de bine fizic si psihic si care, chiar si numai dupa o prima folosire, duce la obisnuinta si la necesitatea unor doze crescande prin contaminarea unui numar tot mai mare de persoane, prin crearea de cercuri de donatori, prin dezvoltarea filantropiei strategice, prin implicarea personala, prin punerea de intrebari si alte actiuni asemanatoare.