Dream Management sau curs de înflorire pentru oameni

La cursul de Dream Management învăţăm despre ştiinţa realizării visurilor proprii, dar şi despre felul în care putem să îi ajutăm şi încurajăm pe cei din jur să îşi realizeze aspiraţiile. Lucrăm după un set de principii care formează metoda „COPIL”. După primul modul, articipanţii sunt invitaţi să îşi şlefuiască abilităţile de dream management aplicând metoda COPIL în conversaţii cu persoanele din jurul lor. Găzduiesc pe blog un al doilea studiu de caz. Pe primul îl găsiţi aici.

 „Unde pleacă G.? La ce curs? Dezvoltare personală?? Da’ ce-i trebuie lui așa ceva?!?“

Cam astea au fost reacțiile unora când au aflat că m-am înscris la un curs de dream management, adică de cum să afli ce îți dorești cu adevărat să faci în viață sau, în fine, în ce a mai rămas din viața ta și, mai important, cum să și realizezi acele visuri.

Deunăzi făceam haz de necaz cu o prietenă despre midlife crisis și concluzionam amuzați că e și asta un fel de a doua adolescență, în care fiecare dintre noi e lovit de diverse turbulențe: unii mai fac un copil, alţii își schimbă jobul, look-ul, sau pur şi simplu pleacă în lume.

Ei bine, unii ar zice că eu am luat-o și mai tare pe arătură participând la acest curs de dream management. Poate, dar eu am rezonat de la bun început cu această idee și mă bucur că mi-am ascultat intuiția. Și uite așa m-am prins rapid în horă și am ajuns să discut cu soția mea, din nou, dar dintr-o nouă perspectivă, despre visurile ei.

Visul ei cel mai mare este să scrie. Știam acest lucru pentru că mai discutaserăm despre asta și despre ce ar putea face pentru a începe să își realizeze acest vis. Dar ceea nu am știut, a fost că acesta a fost visul ei din copilărie. „Visam să scriu o carte, un roman și de pe atunci îmi schițam idei în această direcție.”

Un amănunt, un vis copilăresc? Cu siguranță nu. Un vis puternic și perseverent care s-a zbătut în sufletul ei și a răzbătut în diverse etape ale vieții, iar de câte ori a ieșit la lumină a dezvăluit un univers fascinant de sensibilitate, delicatețe, profunzime și originalitate, pline de culoare, asemenea unui câmp înflorit în toiul primăverii.

M-am simţit învăluit într-o intimitate caldă şi primit în căuşul sufletului ei, aşa că am început să pășesc cât mai lin şi uşor spre a înţelege împreună mai bine acest vis şi apoi a o ajuta să identifice acei mici paşi care o pot apropia de realizarea lui.

Am aflat că îşi doreşte să scrie proză scurtă, povestiri, eseuri, dar şi un roman pentru copii/adolescenţi şi că are multe idei destul de clare de poveşti culese din viaţă, pe care ar dori să le dezvolte. Romanul ar fi un fel de poveste de aventuri, ficţiune întreţesută cu realitatea, în care cititorii să fie atraşi nu doar să citească, ci şi să experimenteze, să retrăiască şi să împletească povestea cărţii cu propria lor poveste pe care să o continue sau dezvolte în lumea reală. De aici am văzut că se pot deschide frumoase perspective, spre a atrage adolescenţii nu numai spre lectura propriu-zisă, punându-le în mână o nouă carte, ci şi spre o experienţă nouă a lecturii, spre călătorie, istorie, geografie şi nu în ultimul rând spre socializare autentică.

Visul fiind destul de clar, ne-am îndreptat atenţia spre obstacolele care în acest moment o împiedică să pornească la drum. În mare parte le cunoşteam sau anticipasem: organizarea întregii logistici a familiei noastre numeroase şi active, hărţuiala aproape continuă pe drumuri spre/de la şcoală, la diverse activităţi extraşcolare, Maria care încă nu merge la grădiniţă, iureşul permanent de mesaje pe o mulţime de grupuri pe WhatsApp, ale învăţătorilor, diriginţilor, părinţilor, etc., cu alte cuvinte lipsa liniştii necesare pentru scrie.

De asemenea, în afara acestor condiţionări exterioare mi-a explicat că ea de obicei are nevoie de destul de mult timp pentru a scrie, aşa încât nu reuşeşte să facă acest lucru în scurţii timpi morţi de pe parcursul zilei.

Mai mult, dorinţa de a scrie fiind foarte serioasă, doreşte ca atunci când începe acest demers să îi acorde toată atenţia şi concentrarea pe care le poate mobiliza.

A concluzionat că ar avea nevoie de aproximativ 3-4 ore legate pe zi pentru a face acest lucru. Am întrebat-o dacă nu ar fi totuşi o motivaţie pentru ea să facă un mic pas în direcţia visului ei şi să folosească totuşi timpii morţi din timpul zilei pentru a-şi aşterne într-un caiet ideile/schiţele din memorie şi a mai completa acolo de câte ori apare o nouă idee. Iniţial a fost sceptică şi nu am mai insistat, dar după un scurt timp de reflecţie a spus că asta ar fi totuşi o idee bună, pe care ar putea să o încerce. M-a bucurat mult această concluzie.

Am discutat apoi pe scurt şi despre persoanele care ar putea să o încurajeze sau sprijine în realizarea visului şi aşa şi-a amintit de colegii cu care acum câţiva ani a participat la un curs de creative writing şi de prieteni care au tangenţă cu literatura sau cu lumea editorială.

Ce a însemnat pentru mine această discuţie?

Am înțeles în primul rând că și cel mai gingaș vis este unic și că are o forță și o rezistență nebănuite pentru că el nu este altceva decât o expresie a iubirii din sufletele noastre, pe care tânjim să o împărtășim lumii.

Am mai înțeles cât de important este să nu uităm de visurile noastre și să nu le îngropăm sub grijile, fricile sau dezamăgirile vieții, dacă vrem să fim fericiți şi împliniţi.

Pe parcursul discuţiei am înţeles cât de delicat este echilibrul dintre întrebări şi răspunsuri şi mai ales că întrebările trebuie să fie autentice, să dea posibilitatea interlocutorului să caute el răspunsul şi nu sugestii, recomandări sau sfaturi urmate de un semn de întrebare. O nouă lecţie pentru mine de a exersa şi a-mi dezvolta răbdarea, atenţia, abilitatea de a asculta şi de a fi mai rezervat în a da sfaturi înainte de asculta povestea până la capăt.

A fost de asemenea o bucurie să simt că pot din nou să fiu o sursă de idei, inspiraţie, încurajare şi energie pentru cei din jur.

În calitate de dream manager la început de drum am înțeles că mai am lucrat la abilitatea de a observa și verbaliza punctele forte ale interlocutorului, să fiu reținut în a face aprecieri, iar în etapa de clarificare să nu sugerez idei sau să încerc să influențez partenerul de discuție.

În concluzie, nu știu ce am căutat la cursul de dream management, dar știu că am descoperit în mine și în cei din jurul meu noi și nebănuite căi și profunzimi, de care continui să mă bucur în fiecare zi.