De 1 iunie politicienii isi spala rufele in familie

Intâmplarea a facut ca tocmai intr-o zi de 2 iunie sa ma aflu in vizita la un centru de plasament din Bucuresti. Pentru cei nefamiliarizati cu domeniul, expresia ‘’centru de plasament’’ se refera la ceea ce in anii ’90 se numea ‘’orfelinate’’, pana cand cineva si-a dat seama ca in aceste asezaminte se afla mai multi ne-orfani decat orfani.

Cu cativa ani in urma acest centru de plasament gazduia ceva mai bine de 100 de copii. Reforma sistemului de protectie a copilului a facut ca acest tip de institutie – adevarate inchisori pentru copii care nu aveau alta vina decat faptul de a fi abandonati temporar sau definitive de catre parintii lor – sa fie decretat ‘pe cale de disparitie’ copiii fiind reintegrati in familiile naturale acolo unde a fost posibil, au fost pusi in grija asistentilor maternali, ai parintilor sociali, ai unor ingrijitori si educatori care se ocupau de ei in case de tip familial.

Cladirea, devenita prea mare, pentru cele cateva zeci de copii care au mai ramas a devenit prea mare si astfel, cu ajutorul unei organizatii non-guvernamentale, s-au creat in acest spatiu si cateva servicii pentru comunitate: un centru de zi (gradinita) pentru copii din familii cu venituri scazute, un centru maternal pentru mame cu copii mici care altfel ar fi in strada, un centru pentru copii cu dizabilitati.

La intrare – un panou pe care sunt afisate regulile pentru rezidenti si vizitatori. De exemplu: mamele vor mentine curatenia in spatiul alocat, ele vor scoate din camera si arunca pampersii folositi, nu vor spala in centru hainele persoanelor nerezidente in centru, vor tine mancarea doar la frigider, vor avea grija de si se vor juca cu proprii copii. La un prim contact iti vine sa te intrebi: dar ce fel de om a putut concepe astfel de reguli? Nu e clar ca mamele vor avea grija de copii? De ce ar vrea mamele sa tina pampersii folositi in camere? De ce ar vrea ele sa spele haine care nu le apartin? Intrebari care sunt tot atatia indicatori ai unor nevoi si solutii la probleme de viata pe care eu personal nici nu le pot imagina.

Printre vizitatori, de 1 iunie, au fost si multi politicieni, care au venit cu un mic alai de lume, ca sa tina un discurs, sa se fotografieze cu parintii, sa isi faca un pic de publicitate, sa mai faca unele promisiuni, sa ma arunce cu vitriol in partidul concurent, sa ne mai explice cate si mai cate au facut pentru copii si alte categorii dezavantajate. Copiii din centru nu au participat cu totii la eveniment, pentru ca s-ar fi creat o zapaceala totala si ar fi deranjat buna desfasurare a evenimentului.

Auzind eu detalii savuroase cu privire la ‘’buna desfasurare a evenimentului’’ mi-a venit aşa un dubiu cum că regulile mai sus explicate au fost cu sfinţenie respectate de politicieni: nu mi-l imaginez pe niciunul dintre ei sa fi incercat sa isi spele hainele la acest centru de plasament. Dar ce pacat! Ar fi inteles poate mult mai multe despre ce ar trebui facut pentru copii si alte categorii dezavantajate