8 comentarii Pentru copiii săraci, școala românească e doar un sistem scump de baby-sitting.

8 comentarii Pentru copiii săraci, școala românească e doar un sistem scump de baby-sitting.

Mama lui Vasilică, venetică de pe alt sat, l-a cunoscut pe nepotul analfabet al vecinilor noştri, pe când Vasilică era încă prunc. Nepotul vecinilor nu a prea mers la şcoală, deşi şcoala e la doi paşi. Dar bătrânii sunt ei înşişi analfabeţi aşa că nu au insistat cu şcoala. Părinţii, mai pierde-vară, nici atât. Împreună, nepotul vecinilor şi mama lui Vasilică au mai avut un copil. Nu pentru alocaţie, cum ar crede unii. Şi nici pentru că aşa a vrut Dumnezeu, cum ar crede alţii. Ci pentru că aşa cum puţini mai pot să creadă, nici nepotul vecinilor şi nici mama lui Vasilică nu ştiu despre şi nu au bani pentru metode contraceptive. La o vreme după ce a născut, mama lui Vasilică a cunoscut un cioban şi s-a dus. Nu departe, dar în trei ani de când e dusă, nu a venit niciodată să vadă copiii. Read more about 8 comentarii Pentru copiii săraci, școala românească e doar un sistem scump de baby-sitting.

Am vorbit cu omul care îşi ajută angajaţii să îşi îndeplinească visurile. Iată ce mi s-a părut interesant.

Am vorbit cu omul care îşi ajută angajaţii să îşi îndeplinească visurile. Iată ce mi s-a părut interesant.

Mă aflu pe terasa unei companii dintr-un oraş mare din România. La unul dintre atelierele de Dream Management mărturisisem participanţilor că mi-ar plăcea să pilotez un astfel de eveniment în mediul corporate şi una dintre participante m-a pus în legătură cu acest domn. De fapt fusese idea unei participante la un atelier precedent: ‘Cât de tare ar fi asta în echipa mea! Din păcate în corporaţii multe visuri se estompează şi pierdem un capital mare de energie şi motivaţie!’. După o discuţie foarte interesantă (pentru care îi mulţumesc), interlocutorul meu exprimă o îndoială firească: ‘Care e interesul owner-ului să contribuie la realizarea aspiraţiilor personale şi profesionale ale angajaţilor? Poate ar fi de ajutor pe partea de motivare a angajaţilor, dar noi avem deja o mulţime de iniţiative. Fiecare manager îşi cunoaşte bine oamenii: aleargă împreună la maratoane, fac acţiuni caritabile împreună, organizăm diferite evenimente. Şi hai să zicem că asociaţii ar accepta o astfel de idee: dar dacă oamenii îşi dau seama că visul lor e să plece din companie, să lucreze în altă parte, sau să îşi facă ceva pe cont propriu? La ce criză de personal e în industria noastră, asta nu ne-ar ajuta deloc’. Read more about Am vorbit cu omul care îşi ajută angajaţii să îşi îndeplinească visurile. Iată ce mi s-a părut interesant.

Ştiinţa din spatele paşilor mărunţi. Sau cum să îţi realizezi visurile fără chin.

Ştiinţa din spatele paşilor mărunţi. Sau cum să îţi realizezi visurile fără chin.

Ţelurile mari au o fascinaţie şi o forţă de atracţie enormă. Obiective precum ‘Vreau să slăbesc 20 de kg în şase luni ’ sau ‘Anul ăsta vreau să îmi dublez cifra de afaceri’ ne dau energie şi ne motivează. Fără ele mulţi dintre noi ar avea mult mai puţine realizări în viaţă. Uneori însă, acest gen de obiective ne pot face mai mult rău decât bine. O ştachetă prea înaltă ne poate descuraja, pentru că distanţa dintre realitate şi vis e aşa de mare încât nu ştim de unde să începem. Iar dacă ştim, atunci ni se pare ridicol sa începem de acolo. Read more about Ştiinţa din spatele paşilor mărunţi. Sau cum să îţi realizezi visurile fără chin.

Asumă-ţi faptele bune pe care le faci! Oamenii au nevoie de exemple pozitive.

Asumă-ţi faptele bune pe care le faci! Oamenii au nevoie de exemple pozitive.

Imaginează-ţi că tu şi cum cu mine locuim într-un sat de munte, cu brazi înalţi şi un râu frumos curgător. Duminica la prânz, când e vreme frumoasă, ne ducem cu alţi vecini la picnic pe malul apei. Copiii zburdă, iar adulţii mai povestesc una-alta.

Într-una dintre duminici, prin zumzăiala adunării străpung strigăte de copil îngrozit. Părinţii verifică rapid. Nici unul dintre pruncii lor nu e în pericol. Strigătele vin din râu, unde stă să se înece un copil necunoscut. Unul dintre vecini sare iute în apă şi salvează copilul. Până să ajungă cu el la mal, mai apare un copil. Sare alt vecin. Nu îl apucă bine, că apare alt copil. Apoi altul şi apoi altul, zeci de copii vin pe râu. Read more about Asumă-ţi faptele bune pe care le faci! Oamenii au nevoie de exemple pozitive.

Să ne unim cu…. 5 idei pentru a sărbători cu sens Ziua Unirii. 

Să ne unim cu…. 5 idei pentru a sărbători cu sens Ziua Unirii. 

După un articol scris aici, o doamnă cititoare mi-a scris un mesaj privat în care mi-a spus că în clasa fiicei ei este o fetiţă care vine dintr-o familie cu mulţi copii, care trăiesc la marginea oraşului, într-o colibă de lângă pădure. Nu mama şi tata, ci bunica îi îngrijeşte pe toţi 5. Doamna cititoare îşi dorea foarte mult să facă ceva pentru aceşti copii, dar nu dorea să ia legătura cu cei de la protecţia copilului pentru că în zona ei aceştia ori nu se deranjează, ori dacă o fac, duc copiii în orfelinat, unde situaţia e şi mai groaznică. Până la urmă doamna nu a chemat pe nimeni. Cu ajutorul unui grup de prieteni a cumpărat lemne pentru ca micuţii să treacă iarna, deşi mulţi au sfătuit-o să nu se bage, că ‘nu mai scapă de ei’. Read more about Să ne unim cu…. 5 idei pentru a sărbători cu sens Ziua Unirii. 

Moartea subordonatului, naşterea ‘voluntarului’ şi o întrebare.  

Moartea subordonatului, naşterea ‘voluntarului’ şi o întrebare.  

Toţi şefii cred că au subordonaţi şi acesta e cel mai mare deserviciu pe care pot să îl aducă companiei în care lucrează. Mai ales în cazul în care aceasta este activă în vreuna dintre ramurile economiei cunoşterii.

Moştenim structurile actuale de management şi o parte din ceea ce credem despre managementul eficient, dintr-o etapă industrială anterioară celei a cunoaşterii. În vremurile apuse toţi cei care lucrau pentru companie erau angajaţii acesteia. Acum multe dintre resursele umane pe care ne bizuim sunt colaboratori part-time, asociaţi, parteneri, consultanţi, interni, stagiari, autori, persoane fizice autorizate. În anumite cazuri angajaţii adevăraţi au devenit o minoritate, dar credinţa şefului că el ‘are’ subordonaţi a rămas nestrămutată. Read more about Moartea subordonatului, naşterea ‘voluntarului’ şi o întrebare.  

Visul Soelei

Visul Soelei

Eram la Tirana, la sfârşitul lunii august. O deplasare de serviciu. M-am gândit să profit de ocazie ca să mă întâlnesc cu prietenii de acolo, aşa că am pus un anunţ pe facebook. A răspuns Soela. Ne cunoşteam mai degrabă tangenţial, dintr-un context profesional anterior.

Ne-am pus la poveşti pe o terasă. Soela era acum mama unui băieţel şi prinsă într-o viaţă pe care nu şi-o dorea. Devenise mamă din inerţia ‘facultate – căsătorie – maternitate’, dar acum ştia că nu fusese pregătită pentru asta. Era proaspătă în ea disperarea depresiei post-partum, iar acum avea un serviciu care nu îi plăcea, cu oameni care nici măcar nu o salutau la plecare şi la venire, pentru o cauză care teoretic putea să fie frumoasă, dar practic era urâţită de dinamici organizaţionale aiuritoare. Nu putea să îşi dea demisia pentru că în Albania nu faci aşa ceva: un serviciu detestabil e un lucru de preţ, pentru că şomajul e după colţ şi e neam cu sărăcia. În plus, ca orice mamă, voia ce e mai bun pentru copilul ei, iar soţul ei nu câştiga îndeajuns pentru toţi trei. Read more about Visul Soelei

Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte.

Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte.

Facebook-ul, televiziunile, ziarele, revistele. Toate mijloacele de comunicare au duduit anul acesta pe tema absenţei la vot. De fiecare dată când politicienii puterii au ieşit din peisaj sau când o lege prost gândită sau cu ‘andrisant’ a lovit opinia publică, tema absenţei la vot a inundat fulminant comentariile. Cu amărăciune, cu sarcasm, cu ironie, cu venin şi chiar cu ură faţă de cei care nu au votat. Read more about Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte.

Moşule, lasă nuiaua şi adu iubire. Copiii iubiţi sunt cuminţi cu toţii.  

Moşule, lasă nuiaua şi adu iubire. Copiii iubiţi sunt cuminţi cu toţii.  

Chiar de ziua Moşului Nicolae, World Vision România, o organizaţie care lucrează cu şi pentru unii dintre cei mai dezavantajaţi copii din România, copiii de la ţară, a prezentat rezultatele unui studiu cu privire la violenţa asupra copiilor. Eu cred că fiecare studiu serios porneşte de la o frustrare, iar una dintre frustrările care a stat la baza acestui studiu trebuie că a fost ceva de genul: ‘Cum se face că în mai bine de 20 de ani de campanii şi mesaje de tip ‘Nu mai bateţi copiii!’, statisticile rămân neclintite şi românii continuă să îi lovească pe cei mici? Unde greşim? Ce ne scapă?’. Read more about Moşule, lasă nuiaua şi adu iubire. Copiii iubiţi sunt cuminţi cu toţii.  

Ce am învăţat încercând să ajut o familie foarte săracă?

Ce am învăţat încercând să ajut o familie foarte săracă?

Pe Mădălina am cunoscut-o la metrou. Ea cerşea cu un bebeluş în braţe, eu m-am oprit din alergătură şi apoi a urmat o poveste care durează deja de câţiva ani şi care a fost scrisă şi apoi povestită de oameni cu o sensibilitate mai mare ca a mea. Aşa că nu o să mai repet detaliile, ci o să vă spun direct cinci lucruri pe care le-am învăţat până acum (pentru că sunt sigură că o să mai fie învăţăminte şi în viitor): Read more about Ce am învăţat încercând să ajut o familie foarte săracă?