Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.

Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.

Într-o dimineaţă a anului 1955 un bărbat de 44 ani din Pittsburg a decis să jefuiască o bancă. Era convins că nimeni niciodată nu îl va putea prinde, pentru că tocmai descoperise secretul invizibilităţii, aflat într-o proprietate chimică uluitoare a sucului de lămâie. Astfel, o scrisoare scrisă cu suc de lămâie devine vizibilă doar dacă hârtia este ţinută aproape de o sursă de căldură. Arthur Wheeler era convins că dacă îşi pune suc de lămâie pe faţă şi stă departe de orice sursă de căldură va rămâne invizibil. Când s-a văzut ridicat de Poliţie a exclamat uluit: ‘Dar aveam suc de lămâie pe faţă!’. Read more about Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.

Tu îţi aminteşti ce vroiai să devii când erai mic/ă? Dar acum, că eşti mare care mai sunt visele tale?

Tu îţi aminteşti ce vroiai să devii când erai mic/ă? Dar acum, că eşti mare care mai sunt visele tale?

De ziua copilului şi în contextul unor ateliere de ‘dream management’ (despre care am mai scris aici), am întrebat nişte oameni mari ce visau ei să fie, să facă sau să devină când erau ei mici. Iată ce a ieşit:

Sofia vroia să devină actriţă sau cântăreaţă. Când era mică ea cânta tare în faţa oglinzii şi nu o deranjau vecinii care se arătau mai puţin entuziasmaţi de interesul ei pentru muzică. Când s-a făcut mare a tradus o carte despre filozofia budistă care i-a schimbat viaţa în bună măsura. Silvia voia să devină medic. I se părea fascinantă idea de a face injecţii. Acum lucrează în departamentul de marketing al unui ONG şi când va fi mare ar vrea să devină hair stylist.

Read more about Tu îţi aminteşti ce vroiai să devii când erai mic/ă? Dar acum, că eşti mare care mai sunt visele tale?

Dream Management

Dream Management

La fel ca multe alte lucruri bune din viaţa mea, şi acesta a început cu o carte. ‘The Dream Manager’ a lui Matthew Kelly este despre o companie fictiv-reală. În sensul că firma descrisă în carte nu există ca atare cu nume şi prenume, dar situaţiile cu care ea se confruntă şi soluţiile pe care le descoperă există în realitate şi sunt inspirate din experienţa Jancoa Janitorial Services şi a altor companii. La fel ca şi Jancoa din viaţa reală, Admiral Services din cartea lui Kelly, este în criză datorită unui fenomen care e tot mai întâlnit şi la noi: fluctuaţia mare de personal şi lipsa de motivaţie a angajaţilor. Read more about Dream Management

Ce îmi doresc de ziua asistenţilor sociali

Ce îmi doresc de ziua asistenţilor sociali

Bunica mea, Silvia Man devenită Burean după căsătorie, a crescut orfană de mamă. Neglijată, la şcoală a ajuns rar şi doar pentru primii doi ani de şcoală primară. A fost analfabetă pentru mai bine de jumătate din viaţa ei, dar apoi a avut noroc: au venit comuniştii şi au obligat-o, la vârsta adultă, să meargă la şcoală şi să facă opt clase. La sfârşitul anilor 60 (mai exact în 1969) regimul interzicea profesia de asistent social, dar avea alte metode pentru a încuraja (sau obliga) oamenii (după caz) să îndeplinească obiectivele de dezvoltare socială. Iar pentru comunişti eradicarea analfabetismului (şi electrificarea ţării) erau musai. Cam pe la vremea la care m-am născut eu, Mama (aşa îi spuneam bunicii: Mama cu M mare), terminase cele 8 clase şi învăţase să citească bine. La început ziare, iar apoi la vârsta senectuţii, când a început să şi aibă timp pentru citit, a început să savureze romane de dragoste. Cele mai spumoase conversaţii pe marginea lui ‘Ion’, cu ea le-am avut! Read more about Ce îmi doresc de ziua asistenţilor sociali

Tu cui îţi donezi ziua de naştere?

Tu cui îţi donezi ziua de naştere?

Mereu mi-a fost greu cu cadourile pentru zilele de naştere. O obligaţie socială, despre care am aflat recent că alte popoare se sinchisesc prea puţin. Nu mi-a plăcut nici să primesc, nici să ofer cadouri. Eram mereu stânjenită atât când se apropia ziua mea de naştere, cât şi când se apropia ziua de naştere a prietenilor. Având mulţi prieteni, eram stânjenită o bună bucată de timp din viaţa mea.

Când era rândul meu să primesc, mai era cum mai era, pentru că aveam mereu opţiunea de a recicla ceea ce nu mă avantaja sau nu îmi plăcea. Îmi amintesc când am primit de la o verişoară, adolescentă fiind, o carte de rugăciuni. Ea era studentă la teologie şi cu adevărat pasionată de cele sfinte. Eu eram în etapa în care îmi puneam un milion de întrebări nu numai despre Dumnezeu, dar şi despre cum să trec strada… ştiţi, etapa aia în viaţă… Despre parfumuri urât mirositoare, cărţi ameţitor de plictisitoare şi eşarfe cu ‘motive’ ambigue nici nu mai zic. Read more about Tu cui îţi donezi ziua de naştere?

Cea mai mare temere in lumea ‘post’

Cea mai mare temere in lumea ‘post’

La final de an, Scena9 m-a intrebat, pe mine si alte 8 persoane, care ne este cea mai mare temere in lumea post – Brexit, post – Trump, post – Dodon, post – coalitia pentru familie. Mai jos, raspunsurile mele. Aici articolul in intregime.

Cea mai mare temere?

2016 mi-a adus cea mai mare temere pe care am avut-o până acum în viaţa mea: un atac de panică. Un atac de panică în toată regula, întins pe mai multe ore, greu să estimez câte, în care am luat la cunoştinţă că în creierul meu s-a instalat un picurător care îmi trimitea în vene şi de acolo în tot corpul vălurele după vălurele de adrenalină. După ce mi-am revenit un pic, am luat una din cele mai importante decizii din viaţa mea: ‘Nu ştiu alţii cum sunt, dar acest lucru mie una nu mi se va mai întâmpla niciodată! Punct! Adică semnul exclamării!’. Read more about Cea mai mare temere in lumea ‘post’

Ai curaj să fii mai fericit/ă în 2017?

Ai curaj să fii mai fericit/ă în 2017?

Pe această clientă a mea nu am văzut-o niciodată la faţă. E o voce plăcută, cristalină, isteaţă, care curge în urechea mea prin căştile pe care le folosesc pentru aceste conversaţii telefonice / online, în care sunt oglindă şi complice a unor domni şi doamne care vor să înţeleagă mai bine ce vor de la viaţă şi apoi chiar să transforme în viaţă trăită acele lucruri. Coaching-ul are multe definiţii, în care fiecare cuvânt închide în sine sensuri atent pieptănate, dar mie îmi place să mă gândesc la mine în aceşti termeni simplii.

Maria (nume fictiv), îmi povesteşte cum a decurs exerciţiul pe care i l-am sugerat după prima noastră întâlnire. În engleză exerciţiul se numeşte ‘Best Possible Self’ (Cel mai bun eu posibil) şi are instrucţiuni foarte simple: Read more about Ai curaj să fii mai fericit/ă în 2017?

Vrei sa faci o fapta buna de Craciun? Iata ce trebuie sa stii ca sa nu faci mai mult rau.

Vrei sa faci o fapta buna de Craciun? Iata ce trebuie sa stii ca sa nu faci mai mult rau.

De curând o companie care produce ciocolată a anunţat că anul acesta de Crăciun va dona 10.000 de ciocolate unor copii nevoiaşi. Idea lor a fost întâmpinată cu cel mai mare entuziasm de unii oameni, dar şi cu îngreţoşare de mulţi dintre cei care lucrează în mod constant cu astfel de copii. De unde vine neînţelegerea?

Adevărul e că de Crăciun cu toţii vrem să fim fericiţi. Şi ca să ne asigurăm că fericirea chiar o să ni se şi întâmple, ne pregătim: facem curăţenie în case, gătim cele mai bune bucate, lucrăm mai cu sârg ca să ne putem lua câteva zile de concediu, cumpărăm cadouri pentru cei dragi şi unii dintre noi chiar se implică în acţiuni de caritate pentru cei mai puţin norocoşi. Read more about Vrei sa faci o fapta buna de Craciun? Iata ce trebuie sa stii ca sa nu faci mai mult rau.

De la Ceauşescu la PSD-ul electoral. Mama eroină revine.

De la Ceauşescu la PSD-ul electoral. Mama eroină revine.

Miza acestor alegeri e uriaşă. Aşa cum zice Dan Tapalagă, va fi războiul Platformei cu Armada. Bătaia va fi pe viaţă şi pe moarte şi toate armele vor fi ascuţite şi folosite. Inclusiv şi poate cel mai mult, armele naţionaliste şi pro-nataliste, pe care le crezusem de mult moarte şi îngropate.

Conceptul de ‘mamă – eroină’ a fost importat din Uniunea Sovietica de catre Ceauşescu şi nu se referă la mamele care luptă în vreun război, ci la acele femei care se sacrifică, dând patriei un număr mai mare de copii / cetăţeni / oşteni, decât ar face-o în lipa componentei eroice. Ceauşescu a promovat noţiunea de ‘mamă eroină’ într-un moment în care tare şi-ar fi dorit să fie liderul unei naţiuni importante, când România abia dacă reunea 20 de milioane de locuitori. Ceauşescu dorea să fie unul din liderii cei mai influenţi ai lumii, ducea o politică externă deasupra posibilităţilor şi realităţilor interne şi visa chiar să fie nominalizat şi să obţină un premiu Nobel pentru Pace. Celor mai tineri dintre noi poate le vine greu să creadă (mai ales având în vedere modestia până la invizibil a realizărilor politicii externe contemporane), dar noi ceilalţi ne amintim de nesfârşitele vizite ale tovarăşului în ţările în curs de dezvoltare, de constanta perindare a liderilor altor ţări pe la Bucureşti (mai ales a celor din Grupul celor 77), de tiradele lui interminabile pe teme de pace şi dezvoltare internaţională. Read more about De la Ceauşescu la PSD-ul electoral. Mama eroină revine.

Inutila gâlceava dintre coach-i şi psihoterapeuţi

Inutila gâlceava dintre coach-i şi psihoterapeuţi

Acum exact 20 de ani decideam să dau examen de admitere la facultatea de psihologie. Competiţia era de 15-20 pe un loc şi dacă picai, ăla erai: stăteai un an acasă, pentru că nu puteai să te înscrii automat la o altă facultate ca acum. Am picat, aşa că am stat un an acasă. Dimineaţa lucram la un cabinet de radiologie dentară, scormonind după imagini edificatoare în guri parfumate sau împuţite, placate cu aur sau mâncate de carii, frecvent mângâiate de peria de dinţi sau complet neglijate de aceasta. După-masa continuam să învăţ: pe de rost că aşa se învăţa atunci, cuvânt cu cuvânt, inclusiv greşelile gramaticale, de ortografie şi de logică. În manualul de anatomie erau aşa nişte erori încât dacă ar fi fost să funcţionăm cum zicea el, am fi fost cu toţii nişte handicapaţi. Dar baremul de corectură era determinat de manual, aşa că învăţam două versiuni: cea corectă şi cea pentru examen. Read more about Inutila gâlceava dintre coach-i şi psihoterapeuţi