Ce îmi doresc de ziua asistenţilor sociali

Ce îmi doresc de ziua asistenţilor sociali

Bunica mea, Silvia Man devenită Burean după căsătorie, a crescut orfană de mamă. Neglijată, la şcoală a ajuns rar şi doar pentru primii doi ani de şcoală primară. A fost analfabetă pentru mai bine de jumătate din viaţa ei, dar apoi a avut noroc: au venit comuniştii şi au obligat-o, la vârsta adultă, să meargă la şcoală şi să facă opt clase. La sfârşitul anilor 60 (mai exact în 1969) regimul interzicea profesia de asistent social, dar avea alte metode pentru a încuraja (sau obliga) oamenii (după caz) să îndeplinească obiectivele de dezvoltare socială. Iar pentru comunişti eradicarea analfabetismului (şi electrificarea ţării) erau musai. Cam pe la vremea la care m-am născut eu, Mama (aşa îi spuneam bunicii: Mama cu M mare), terminase cele 8 clase şi învăţase să citească bine. La început ziare, iar apoi la vârsta senectuţii, când a început să şi aibă timp pentru citit, a început să savureze romane de dragoste. Cele mai spumoase conversaţii pe marginea lui ‘Ion’, cu ea le-am avut! Read more about Ce îmi doresc de ziua asistenţilor sociali