Inutila gâlceava dintre coach-i şi psihoterapeuţi

Inutila gâlceava dintre coach-i şi psihoterapeuţi

Acum exact 20 de ani decideam să dau examen de admitere la facultatea de psihologie. Competiţia era de 15-20 pe un loc şi dacă picai, ăla erai: stăteai un an acasă, pentru că nu puteai să te înscrii automat la o altă facultate ca acum. Am picat, aşa că am stat un an acasă. Dimineaţa lucram la un cabinet de radiologie dentară, scormonind după imagini edificatoare în guri parfumate sau împuţite, placate cu aur sau mâncate de carii, frecvent mângâiate de peria de dinţi sau complet neglijate de aceasta. După-masa continuam să învăţ: pe de rost că aşa se învăţa atunci, cuvânt cu cuvânt, inclusiv greşelile gramaticale, de ortografie şi de logică. În manualul de anatomie erau aşa nişte erori încât dacă ar fi fost să funcţionăm cum zicea el, am fi fost cu toţii nişte handicapaţi. Dar baremul de corectură era determinat de manual, aşa că învăţam două versiuni: cea corectă şi cea pentru examen. Read more about Inutila gâlceava dintre coach-i şi psihoterapeuţi