Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare.

Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare.

(Articol publicat initial pe platform republica.ro).

Parcă Winston Churchill a fost cel care a spus că nu ar trebui să irosim o criză bună, iar în unele cercuri politice şi economice asta a devenit o regulă de aur pentru cei care doresc să pună pe agenda publică o anumită tematică.

Cazul Bodnariu, umflat mediatic de Antena 3 şi alte canale media care au dorit să călărească valul audienţei facile, va fi uitat mai devreme sau mai tărziu, atunci când monstrul nesătul şi labil al presei de scandal va avea nevoie de alte subiecte ieftine pentru vânzarea reclamei scumpe. Şi n-ar fi păcat să nu învăţăm nimic din el? Iată câteva obervaţii, pe baza cărora vom trage câteva concluzii şi învăţături. Read more about Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare.

Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!

Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!

(Articol aparut pe platform www.republica.ro, 2016-01-11)

Dacă nu mă înşel, Norvegia a fost prima ţară din lume care a introdus o lege a copilului. Era anul 1900. Prin comparaţie, în jurul anului 1900 noi eram ocupaţi cu pregătirea şi implementarea răscoalei ţărăneşti de la 1907, care a fost înfrântă de guvern prin uciderea unei părţi a populaţiei rurale. Motivul oficial pentru introducerea legii copilului de către guvernul norvegian a fost legat de o preocupare a statului cu privire la protejarea copiilor faţă de efectele sărăciei şi violenţei domestice. Criticii legii vorbesc însă de o dorinţă a statului de a controla masele sărace. Read more about Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!

De la locţiitor de detaşament la blogger: despre ce am scris în 2015.

De la locţiitor de detaşament la blogger: despre ce am scris în 2015.

Eram fetiţă cu codiţe în clasa a patra, locţiitor de detaşament. Adică ţineam locul comandantei de detaşament, în caz de ceva. Fiind fetiţă ar fi trebuit să mi se spună ‘locţiitoare de detaşament’, însă mai bine că pe vremea aia nu eram încă foarte gender-sensitive: idea de a fi ‘ţiitoare’ are conotaţii care la vârsta de acum nu mi se par vesele. Comandanta de detaşament era tot fetiţă cu codiţe, dar ale ei erau mai lungi, mai blonde şi mai stufoase. Era, evident, şi cea mai deşteaptă din clasă: premiul I cu coroniţă în fiecare an. Eu eram când premiul II, când premiul III, dar niciodată premiul I (let alone the coroniţă!), oricât mă străduiam şi oricât mă pritocea mami. Ea avea şnur galben pe cămaşa albă de pionier, în timp ce al meu era gălbui, plus unul alb pentru că eram sanitarul clasei. Read more about De la locţiitor de detaşament la blogger: despre ce am scris în 2015.