World Vision România: a se slăbi cu campania asta de donaţii de 2 euro amărâţi la 8825. Românii vor să facă lucruri bine făcute!

World Vision România: a se slăbi cu campania asta de donaţii de 2 euro amărâţi la 8825. Românii vor să facă lucruri bine făcute!

Băi, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu îmi mai încap în piele de mândrie! Se dă următoarea situaţie:

Într-o ţară, Siria, un pic mai mică decât România (dar nu cu mult), a avut loc un război sângeros, în care au murit 250.000 de oameni, dintre care 12.000 de copii. Datorită acestui război 9 milioane de oameni (după unele estimări, 14 după altele) şi-au lăsat casă-masă şi au plecat cu cămeşa de pe ei unde au văzut cu ochii: 5 milioane pe la rude şi prieteni din Siria şi 4 milioane în ţările vecine – Turcia, Liban, Iordan, Egipt şi chiar nenorocitul de Irak. Cât pot fi de disperaţi unii oameni ca să se refugieze într-un loc bătut de soartă ca Irakul? 9 milioane de oameni e mult. E ca şi cum toţi cetăţenii români din Moldova, Dobrogea şi Muntenia s-ar refugia în Ardeal, Bulgaria, Republica Moldova şi Serbia. Read more about World Vision România: a se slăbi cu campania asta de donaţii de 2 euro amărâţi la 8825. Românii vor să facă lucruri bine făcute!

Pentru Ionuţ bici sau pupici?

Pentru Ionuţ bici sau pupici?

De-a lungul căii ferate, în colonie, e un şir de căsuţe coşcovite, cu gardul strâmb sau lipsă, de după care se iţesc capete de copii moşcoşiţi. Noroi dincoace de gard, noroi dincolo de el. Câini subţiri dincoace de gard, câini subţiri şi dincolo, unde mai vezi şi câte un porc, câte o gaşcă de raţe, câte un cal mai ogârjit ca Batorele Fefelegii.

În curtea în care ajungem ca să o vizităm pe Mădălina sunt 3 căsuţe şi mai multe coteţe. Căsuţa de la stradă, mai veche, cu cerdacul de pe alte vremuri, e dărăpănată tare: stă să îi cadă tavanul şi are geamurile vraişte. În ea se adăpostesc 5 adulţi (6 ar fi de toţi, dar unul e la închisoare) şi cei doi copii ai Mădălinei. Celelalte două căsuţe sunt în construcţie. Una, a Mădălinei, are şanse bune să fie finalizată înainte de sosirea iernii, cealaltă – nici una. Read more about Pentru Ionuţ bici sau pupici?

Acuzaţie de nesimţire

Acuzaţie de nesimţire

Evenimentul CSR4WOMEN al AVON, unde am fost invitata sa tin o scurta cuvantare, m-a pus din nou pe ganduri. Am vorbit (pentru prima oara in public) despre scoala ca mecanism de excluziune sociala, despre lipsa de umanitate (sau mai pe sleau, de nesimtirea) autoritatilor publice care creaza o noua generatie de marginalizati, de diferenta dintre fialntropie si cariatate, despre mine ca si consilier filantropic.

Mai jos sunt cateva din gandurile care au stat la baza prezentarii.

Eu nu sunt vreo suparacioasa, dar o sa incep direct, prin a spune ca eu sunt foarte suparata pe scoala. Scoala a ajuns un mecanism de excluziune sociala. Ai bani, mergi la gradi, faci scoala, iti gasesti un job si esti om printre oameni. N-ai bani, nu mergi la gradi, poate o sa faci cativa ani la scoala, nu o sa iti gasesti veci pururi un job, se va gasi cineva sa te exploateze si ajungi un nimeni, un rebut uman. Read more about Acuzaţie de nesimţire