Portretul refugiatului si pacatele lui. Mari cronicari romani din Grecia.  

Portretul refugiatului si pacatele lui. Mari cronicari romani din Grecia.  

Toti romanii se pricep la poezie (ca doar romanul s-a nascut poet), la fotbal si mai nou la refugiati. Cantitatea de opinii care se debiteaza pe aceasta ultima tema e absolut impresionanta si este egal distribuita intre vladica si opinca. Vladica vorbeste mai ales in engleza, pe la BBC si alte locuri de unde prietenii vladicii se adapa cu informatii proaspete. Vladica mai citeaza un studiu, mai baga o intrebare retorica, mai intervieveaza un amarat de refugiat, mai pune in relatie mere cu pere. Opinca vorbeste raspicat, ca pe la noi prin sat, pe la ziarele locale, citeaza alte opinci, in loc de intrebari retorice are numai certitudini, se intervieveaza pe el insusi de pe plaja de unde a vazut refugiati rasarind din valuri si pune in relatie mere cu balene (adica din categoria ‘unde dai si unde crapa’).

Iata de exemplu ce spune un roman intors din Grecia, in postarea lui de pe facebook (preluata de un ziar online, nu spui care), in urma unei calatorii pe un vas, la care calatorie au participat si unii refugiati. Redau si cateva din gandurile mele (proprii, personale si total subiective, deci cu alte cuvinte nu dati cu parul, pentru ca daca o sa faceti asta, o sa reclam dreptul la opinie). Le scriu aici, asa, ca exemplu de dialog intre mine si mine, ca documentare a efortului meu de a ma forma in acest ultim sport national – refugiatismul – care inteleg ca va deveni conditie pentru mentinerea calitatii de cetatean roman. Doresc ca autoritatile indrituite sa consemneze ca eu cel putin eforturi am facut si sa ma trateze cu clementa in cazul ca nu o sa ma descurc prea bine la examenul de MCCR (Mentinerea Calitatii de Cetatean Roman). Read more about Portretul refugiatului si pacatele lui. Mari cronicari romani din Grecia.  

Voluntariat pe limba bunicilor

Voluntariat pe limba bunicilor

(Articol aparut in Dilema Veche)

 

‘Deci asta-i ca un fel de muncă patriotică, dacă stau să mă gândesc. Adică noi ne-am chinuit să scăpăm de asta şi tu te bagi de bunăvoie? Păi cum adică?’

Eram în anul I de facultate, la puţini ani după Revoluţie (sau ce-o fi fost) şi încercam să le explic bunicilor mei că m-am înscris la un program de voluntariat la organizaţia World Vision.

‘Ould cum? Vijelie? Da’ voi nu mai ştiţi să vorbiţi româneşte?’ Read more about Voluntariat pe limba bunicilor