Scrisoare din inchisoare

Scrisoare din inchisoare

Familia noastră a primit o scrisoare. O scrisoare din inchisoare. De la Aiud.

Acum cinci ani un vecin de-al nostru de la ţară a avut o zi cu mare ghinion. Să zicem că pe vecin îl cheamă Vasilică. Vasilică era un băiat ca mulţi alţii din satul ăsta fost săsesc din judeţul Sibiu, de unde acum 20 de ani sașii au plecat, lăsând un gol în ţesutul social și cultural. Ca urmare a plecării lor, multe familii de români au putut cumpăra frumoase proprietăţi, lăsate în urmă de sași. Noi am cumpărat o livadă, la început cu ideea de a avea și noi un petec de pământ, dar mai apoi de dragul grădinii liniștite și de unele pensionări anticipate, ne-am chibzuit să construim și o căsuţă. Vasăzică noi în sat suntem venetici, ca toţi cei care nu trăiesc aici de cel puţin câteva generaţii, dar încercăm să ne integrăm: mergem la biserică, donăm alimente cu ocazia a diferite praznice, mai lăsăm vecinii să ia mere din livadă, mai ajutăm copiii săraci care vin la școala din faţa livezii noastre, mai interacţionăm cu primarul la vreo ocazie și așa mai departe. Read more about Scrisoare din inchisoare

Protecţia copilului – o prioritate pentru politica română de cooperare pentru dezvoltare

Protecţia copilului – o prioritate pentru politica română de cooperare pentru dezvoltare

Photo: hanitles / flickr
Photo: hanitles / flickr

În anul 1990 în România exista o reţea de sute de ‘orfelinate’[1] care adăposteau peste 100.000 de copii abandonaţi de părinţii lor. În multe cazuri, aceşti părinţi erau încurajaţi chiar de angajaţii acestor instituţii să creadă că viaţa copilului lor va fi mai bună la ‘casa de copii’. Un panou de propagandă de dinainte de 1989 (folosit până la finele anilor ’90) arăta o tânără mamă cu un copil în faşă, care ajunge la ‘Leagănul’[2] pentru copii din Cluj-Napoca, unde e întâmpinată de o altă tânără, îmbrăcată în halat alb, care primeşte copilul şi îl aşează într-un pătuţ alături de un alt copil. Un alt cadru al acestui panou arată câteva fotografii din activitatea ‘Leagănului’, cu copii drăgălaşi, sănătoşi, fericiţi. Apoi, într-un al treilea cadru, aceeaşi mama revine la Leagăn, de unde ia copilul acum măricel, de 3-4 ani, de la aceeaşi doamnă în alb. Mesajul era clar: aici e un loc sigur, unde părinţii îşi pot lăsa copiii ‘la creştere’. Read more about Protecţia copilului – o prioritate pentru politica română de cooperare pentru dezvoltare