Copiii săraci şi justiţia: un caz real şi nişte întrebări.

Anul trecut, în acelaşi judeţ Argeş care ne-a oripilat mai săptămânile trecute, un grup de oameni din toată ţara puneau mână de la mână pentru a construi o casă pentru o minoră (la acea vreme), care trăia din cerşetorie şi era deja mamă a doi copii. Suntem fruntaşi în Europa la numărul de mame minore: cam 20.000 de adolescente nasc în fiecare an. Dar în ţara în care biserica face constituţia, noi susţinem că nu avem nevoie de educaţie sexuală în şcoli şi îi dăm înainte cu ‘inocenţa copilăriei’.

Tatăl copiilor, un tânăr analfabet, a decis să plece la muncă în străinătate, dar s-a ales cu aproape doi ani de închisoare pentru fapte de violenţă sexuală. Rămasă singură, viaţa tinerei şi a celor doi copii este gestionată, prin violenţă emoţională şi fizică, de soacra sa şi alte rude, care decid să o determine să plece din căsuţa construită prin sistemul ‘mână de la mână’, în principal pentru că s-a lăsat sedusă de un lover boy, care i-a promis că se căsătoreşte cu ea dacă merge cu el în Franţa. Continue Reading…

Şoc şi groază! Unii dintre guvernanţi sunt oameni cumsecade şi profesionişti competenţi!

Pe Cristian Ghinea, actualmente ministru al Fondurilor Europene, îl cunoaştem mulţi dintre noi din Dilema Veche, unde scria unele din cele mai documentate articole de analiză (nu de opinie!). După ce şi-a finalizat studiile la London School of Economics, una din cele mai bune şcoli din Europa şi deci din lume, a început să scrie şi despre politicile publice româneşti, europene şi globale. Eu l-am cunoscut acum câţiva ani la o întâlnire unde se discuta despre politica externă a României, mai precis un subiect de ‘nişă’ (în care eu tocmai scrisesem o teză de doctorat): politica de cooperare pentru dezvoltare. Organizaţia lui, un think tank, pe care o crease de la zero împreună cu câţiva colegi, dezvolta un proiect de cercetare pe această temă. Acum se află în ochiul furtunii, pentru că a îndrăznit să spună lucurilor pe nume, în cazul unor matrapazlâcuri făcute de precedenta guvernare şi să ameninţe fabuloasa şi corupta industrie a fondurilor europene cheltuite fără nici un alt sens decât acela de a scurge bani către buzunare private şi de partid.

Mulţi dintre guvernanţii ‘obişnuiţi’ nu ar ştii ce e aia un think tank, de ce ar fi important să studiezi pe bune la o şcoală din afară unde plagiatul e total exclus sau măcar ce e aia politică publică şi care e diferenţa dintre politica publică şi politica cea de toate zilele pe care o practică ei. Continue Reading…

Lupul şi copiii care nu vor vota idioţi. Idei de la Gala Societăţii Civile.

Explozii de bucurie pe de o parte şi un vaier pe celelalte părţi, datorită rezultatelor alegerilor locale. Fericiţi unii, supăraţi toţi ceilalţi, pentru un rezultat pe care numai cine nu e interesat de treburile publice nu îl ştia deja. În vâltoarea împărţirii vinovăţiilor, s-a aruncat şi numele societăţii civile, întrucât nu a fost în stare să păstreze ce a cucerit prin evenimentele care au dus la Colectiv. Şi care au făcut ca ‘practic să avem nişte ONG-uri la Guvern’, ca să îl citez pe Mircea Toma, care a moderat aseară Gala Societăţii Civile, evenimentul unde se premiază proiectele ONG-urilor şi grupurilor de iniţiativă.

– Ştiţi că sunteţi primul premier care a fost invitat să deschidă Gala în atât de mulţi ani de existenţă a sa?, l-a întrebat moderatorul pe domnul Cioloş Continue Reading…

Cazul Maria Olaru: adevăruri incomode despre noi înşine

Presa şi, prin urmare, opinia publică s-au inflamat din nou pe înduioşătoarea problemă a violenţei împotriva copiilor. Nu de mult am avut cazul Bodnariu (despre care am scris aici, aici şi aici). Care, iată, s-a stins deja, deşi prin implicarea politicului părea că va duce la decizii şi schimbări revoluţionare în felul în care statul înţelege să îi protejeze pe cei mai mici dintre cetăţenii săi, indiferent dacă ei trăiesc în ţară sau în străinătate. Dar de îndată ce s-a dus capitalul politic şi propagandistic, dus a fost şi interesul pentru rezolvarea unei probleme reale. Continue Reading…

Do You Practice What You Preach?

A few days ago I was invited by Pro Vobis to give an inspirational speech to volunteer managers and other professionals working with volunteers. I chose to give a very personal speech. I felt very vulnerable during that speech, but recently I have learned that there is power to vulnerability and people prefer to connect with those who show and are honest about their weaknesses. Here is what I shared. 

It was a rainy summer day in Brussels and I was madly in love. It was painful because I was in love with a man who could not be mine. I mean, he could be mine, but not ONLY mine.

I was sad and my sadness made me see a lot of things that in the past I had chosen not to see. Like all those women begging in the streets with small children. Did you notice that those children sleep all the time? Well a friend mentioned to me that they sleep because they are on drugs. Trafficked children, drugged to sleep so that trafficked women, not necessarily their mothers, make money for the traffickers. I felt outraged! But also a very selfish and guilty relief, thinking that there are other tragedies in life, even bigger than mine. Putting things into a universal perspective always helps…

Continue Reading…

Cât (ne) costă războiul din Siria?

Luna martie e o lună tristă pentru milioane de bărbaţi, femei şi copii. Este luna în care, acum cinci ani, a izbucnit războiul din Siria, un război care a produs consecinţe devastatoare atât pentru această ţară, cât şi pentru ţările vecine şi chiar pentru Europa, având în vedere că întregul sistem european este supus unui test de rezistenţă (pe care încă nu ştim dacă îl va trece cu bine), datorită acestui război.

Cu ocazia acestei a cincea aniversări, biroul pentru Europa de Est şi Orientul Mijlociu al World Vision, alături de Frontier Economics, au lansat un raport care vorbeşte despre costurile războiului. Continue Reading…

Stimată doamnă Ministru Costea…

(O versiune mai scurta a acestui articol a aparut pe platforma Republica)

Am decis să vă scriu o scrisoare publică, în locul uneia private, pentru că deşi probabil nu veţi avea timp să citiţi nici o scrisoare privată şi nici una publică, în cazul unei scrisori publice avantajul probabil e că ideile pe care am a le împărtăşi, fiind citite şi de alte persoane, nu se vor irosi în zadar. Cum timpul dumneavoastră ca guvernant e preţios, la fel de preţios e şi timpul meu de guvernat care are ceva de spus cu privire la activitatea şi, de fapt, mai mult atitudinea, dumneavoastră într-un moment pe care aş propune să îl considerăm important. Prin urmare, o să înţelegeţi de ce am dorit să nu mi-l irosesc cu o scrisoare privată despre care am presupus că va rămâne necitită. Continue Reading…

Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu.

 

(Articol publicat initial pe platforma republica.ro)

România este ţara noastră, a celor care înainte de 1989 am închis şi schingiuit în orfelinate sute de mii de copii. Aici câteva imagini (atenţie ele sunt dure), pentru cei care doresc să îşi amintească despre această tragedie sau pentru cei care fiind prea tineri în anii ’90 nu au ştiut că în ţara noastră a existat aşa ceva.  Am avut nevoie de, iată, 25 de ani ca să închidem o mare parte dintre acele orfelinate, care în anii ’90 au apărut în toată grozăvia lor pe canalele de televiziune din toată lumea. O mare parte, dar nu toate, pentru că mai avem încă aproximativ 12.000 de copii care trăiesc în continuare în centre de plasament (aşa cum se numesc acum orfelinatele). Şi mai avem mii de copii care cerşesc pe străzi, deşi nu îi mai vedem atât de des, pentru că nu mai cerşesc aşa mult în România, cât în ţările mai bogate, unde afacerea e mai profitabilă. Şi mai avem zeci de mii de copii bătuţi, înfometaţi şi chiar violaţi de părinţii lor şi alţi membrii ai ‘comunităţii’, fără ca autorităţile să se deranjeze să ia vreo măsură. Şi fără ca noi, cei care îi vedem, că doar le suntem vecini, să facem ceva ca să îi ajutăm. Petiţia campaniei Lagărele de lângă tine, prin care se propune crearea unui mecanism de monitorizare a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mintale instituţionalizate, abia dacă a strâns 10.000 de semnături, deşi iniţiatorii au demonstrat că din ianuarie 2010 și până în septembrie 2015, în Romania au murit, în centrele de stat sau private dar finanțate de stat, 4.568 de persoane. Continue Reading…

Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare.

(Articol publicat initial pe platform republica.ro).

Parcă Winston Churchill a fost cel care a spus că nu ar trebui să irosim o criză bună, iar în unele cercuri politice şi economice asta a devenit o regulă de aur pentru cei care doresc să pună pe agenda publică o anumită tematică.

Cazul Bodnariu, umflat mediatic de Antena 3 şi alte canale media care au dorit să călărească valul audienţei facile, va fi uitat mai devreme sau mai tărziu, atunci când monstrul nesătul şi labil al presei de scandal va avea nevoie de alte subiecte ieftine pentru vânzarea reclamei scumpe. Şi n-ar fi păcat să nu învăţăm nimic din el? Iată câteva obervaţii, pe baza cărora vom trage câteva concluzii şi învăţături. Continue Reading…

Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!

(Articol aparut pe platform www.republica.ro, 2016-01-11)

Dacă nu mă înşel, Norvegia a fost prima ţară din lume care a introdus o lege a copilului. Era anul 1900. Prin comparaţie, în jurul anului 1900 noi eram ocupaţi cu pregătirea şi implementarea răscoalei ţărăneşti de la 1907, care a fost înfrântă de guvern prin uciderea unei părţi a populaţiei rurale. Motivul oficial pentru introducerea legii copilului de către guvernul norvegian a fost legat de o preocupare a statului cu privire la protejarea copiilor faţă de efectele sărăciei şi violenţei domestice. Criticii legii vorbesc însă de o dorinţă a statului de a controla masele sărace. Continue Reading…